Crowdfunding, Startups & Everything In-between

Cele 7 tipuri de crowdfunding

Crowdfundingul (CF) este adeseori folosit in termeni universali, facand referire indirecta la modelul de recompense/pre-vanzare - cel mai in voga de altfel.

Cu toate acestea conceptul se divide in 7 mari categorii, in functie de ce anume primeste investitorul in schimbul contributiei sale, fiecare adresandu-se unei audiente aparte.

 

Cuprins

Sa trecem in revista asadar caracterisiticile modelelor prinicpale si felul in care te poti folosi de ele.

 

1) Modelul de donatie. Contribuitorii doneaza fonduri unei cauze fara sa astepte nimic in schimb. Modelul in sine este unul altruist, pretandu-se de atlfel ONG-urilor care urmaresc sa indeplineasca acte de caritate sau cauzelor nobile*. Campaniile pot fi in schimb si personale, destinate acoperirii unor costuri specifice precum cele legate de sanatate, educatie sau chiar calatorii.

Exemple de platforme: GoFundMe, Crowdrise sau Causes.

 

2) Modelul de recompense/pre-vanzare. In acest caz, contribuitorii sustin dezvoltarea unui produs/proiect in schimbul unor recompense non-financiare ce pot varia de la un simplu "Multumesc" pe pagina oficiala de Facebook , la tricouri, accesorii sau chiar posibilitatea de a juca un rol decisiv in versiunea finala a produsului/proiectului respectiv. In aceasta circumstanta proiectele - denumite creative - au un caracter social, artistic sau cultural. In schimb, cand scopul final este unul antreprenorial, unde recompensele vin sub forma unor reduceri de pret sau editii limitate (early-bird), vorbim despre o "pre-vanzare".

Exemple de platforme: Kickstarter, IndieGoGo, RocketHub, si de ale noastre CrestemIdei, Multifinantare, Sprijina si WeAreHere.

 

3) Modelul de creditare, sau P2P (Peer-2-Peer). Asemenator unei banci, creditorii acorda credite debitorilor in baza unor termeni mai lacsi (sume mai mici si perioada mai scurta de rambursare), obtinand in schimb suma imprumutata plus o dobanda. Creditele in cauza variaza de la credite pentru nevoi personale pana la refinantari. Audienta tinta pentru acest model se rezuma la magazinele cu locatie fizica, gen restaurante, cafenele, saloane, si gym-uri, care prezinta un nivel crescut de bonitate: minim 2 ani in facturi si situatii financiare, precum si prezenta unei clientele si a unui flux de capital constant.

Exemple de paltforme: Kiva sau LendingClub.

 

4) Modelul de titluri de capital (equity). Acesta model relativ nou (2012, JOBS Act) imita intr-o oarecare masura mecanismele de cumparare si vanzare de actiuni la bursa, din moment ce investitorii cumpara titluri de proprietate intr-o companie. Investitorii in cauza trebuie sa fie acreditati (la nivel de UE) iar compania care isi listeaza actiunile trebuie sa apeleze la serviciile unui broker online. Cat despre situatia din SUA, odata cu intrarea in vigoare a Titlului III din JOBS Act (16 Mai, 2016), nu se mai tine cont de statutul investitorului. Practic orice om de rand poate cumpara actiuni intr-o companie (How cool is that!?! Sau poate nu).

Exemple de platforme: AngelList, Crowdfunder, sau Fundable.

 

5) Modelul de redevente (royalty). Dupa cum ii spune si numele, contribuitorii primesc o redeventa, un procentaj din vanzarile inregistrate de catre produsul pe care il sustin de indata ce acesta consmeneaza un venit. Tocmai din acest motiv conceptul este ideal pentru dezvoltatorii de aplicatii mobile, intrucat contribuitorii pot sustine aplicatia inainte de lansarea ei efectiva pe piata. Dezvoltatorii in schimb isi pierd drepturile de proprietate, insa sunt indreptatiti la o cota superioara.

Exemple de platforme: Appbackr sau Quirky (Atentie: A dat faliment o data)!

 

6) Modelul de piata imobiliara (real estate). Ideea este una simpla, permitand house-flipper-ilor (cei care cumpara case si le renoveaza ca mai apoi sa le vanda mai departe) sa acceseze credite de la investitori acreditati, si investitorilor oportunitatea de a investi in proiecte comerciale sau clasice (apartamente, facilitati, etc.). Avantajul acestei metode este continuitatea veniturilor si nivelul ridicat al acestora.

Exemple de platforme: Fundrise sau RealtyMogul.

 

7) Modelul de litigiu (litigation). Modelul este astfel conceput incat sa faciliteze accesul la justitie si pentru cei mai putin favorizati economic. Practic, cine nu dispune de fonduri suficiente pentru a-si sustine procesul in fata unui tribunal primeste finantare din partea contribuitorilor (neacreditati de data aceasta). Castigurile in cauza sunt colosale, peste 500%, iar durata medie a unei investitii este de 2-4 ani. Ce e interesant de urmarit este faptul ca aceasta clasa de active astfel eliberate nu sunt corelate cu bursa. Mai multe detalii aici.

Exemple de platforme: Invest4Justice, LexShares sau CrowdJustice.

 

Concluzii

Acestea sunt tipurile principale de CF. Fiecare dintre ele ofera beneficii specifice in functie de audienta pe care o are in vizor.

La nivel de Romania, CF nu este inca reglementat (desi exista un proiect depus pentru modelul P2P si cel de titluri de capital la Camera Deputatilor), motiv pentru care singurele modele fezabile la momentul de fata sunt cel de donatii si cel de recompense/pre-vanzare.

Am increderea ca odata ce modelul de recompense va prinde elan si se va maturiza, celelalte tipuri de CF sa ii urmeze. Ramane de vazut!

 

*Chiar, oare Ministerul Culturii nu s-a gandit sa imbunatateasca campania referitoare la revendicarea operelor lui Brancusi?? Afla aici sugestiile mele.

Imagine#1